Mom: “I don’t want to sound like a broken record, but clean your room!”
Son: “… what’s a record?”
Oare faptu că se pierd valorile din generaţie în generaţie trebuie blamat sau asta defineşte evoluţia ?
Îs curios dacă printre blocuri se vor învârti progeniturii de corporatoristi cu tuburi de plastic şi cornete, sau cu PSP/Iphone. Răspunsul este destul de evident, dar oare vor simţi aceeaşi fericire a copilăriei ca atunci când spărgeai zidul la "Ţara ţara, vrem ostaşi!" faţă de vreun joc gen Harajuku Fun Madness unde toţi sunt conectaţi via wi-fi, şi rezolvă enigme minimaliste.
Filmările de prin clase, când un coleg face o farsă profesorului, sau unui alt elev, nu vor mai fi pixelate şi de neînţeles, vor fi HD, chiar 1080p sau cine ştie ce claritate vor mai avea camerele telefoanelor. Vor putea încetini şi marca exact momentul în care i-au tras scaunul şi apoi vor adăuga un sunet amuzant când acesta se prăbuşeşte la 2000fps.
Sunt printre ultimele generaţii care au prins intimitatea şi emoţia de a trimite un bileţel. SMS-ul, twit-ul, IM-urile sunt atât de impersonale, dar totusi indispensabile. Poate la un moment dat va fi singurul limbaj vorbit universal pentru ca se va descoperi conform unui studiu, efectuat de Universitatea California de Baltă, că folosirea vocii este dăunătoare şi corzile vocale sănătoase îţi pot prelungi viaţa cu 20 de ani. La noi acest fenomen e destul de stabil, dar peste ocean a trimite 8000 de mesaje pe lună e un lucru cât se poate de normal.
În loc de abţibilduri, cartonaşe, figurine, vor colecţiona Achievement-uri la ultimul MMO semnat Blizzard. Era o vreme când se spunea că jucăriile Lego pun mintea copilului în mişcare, şi o dezvoltă. Acum soft-urile educative au preluat conducerea, şi kinderii vor învăţa de la Shrek ce e bine şi ce nu.
Pot zice că o înţeleg pe maica-mea când îmi spune că "Nu ştiţi voi ce'nseamna _______ " . Păi nu ştim, şi nu vom şti niciodată, aşa cum peste câţiva ani nu ai să ai cum să îi explici unui plod că Tom şi Jerry e frumos şi 2D.
Înseamnă că eu n-am să-mi pot prelungi viaţa cu vreo douăzeci de ani ci doar cu vreo zece :D. Şi da, generaţia actuală (deşi nu ştiu dacă putem vorbi de o nouă generaţie din punct de vedere temporal) şi-a pierdut mai toate valorile. Te felicit dacă ai apucat să mai trimiţi bileţele... ultimul la mine a fost in liceu :).
RăspundețiȘtergerePrin gimnaziu s-au manifestat la mine oracolul si biletelul :D Mai daca stam si ne gandim mai bine nici noi nu prea avem treaba cu "ce era odata", pentru ca asa zisele valori sunt mereu inlocuite si trebuie sa ne adaptam situatiei. Nu tin minte cand a aparut expresia cu "combinatul", parca odata era "sa ceri prietenia" :))
RăspundețiȘtergereEu am apucat să trimit scrisori. Multe şi stufoase. Apoi a fost perioada e-mailurilor, la fel de lungi şi siropoase (ce să-i faci dacă telefoanele mobile şi implicit semese-urile nu erau încă la modă :D?).
RăspundețiȘtergereAcum 8-9 ani mi s-a cerut ultima dată prietenia, după aceea a intrat pe fir faza aia cu "vrei să ne combinăm?". Care nici măcar nu sună bine :)).
Dupa mail-urile lungi a fost mIRC, asa tin eu minte. Seara pe la internet-cafe, discutii in privat, trivia si altele :)) IRC nu era doar o metoda de a comunica cu mai multe persoane.. era un mod de viata! =)
RăspundețiȘtergere