Deci, "pe genul cool" si "K-lumea" ? In ce an traiesc cei de la Vodafone ?!
marți, 30 septembrie 2008
luni, 29 septembrie 2008
Boogie 2008 - pareri
Orice se poate regasi intr'unul din personaje.Poate fi romanul venit de prin strainatate, simtind amaraciunea, fara sa o arate, mimand fericirea intr'o oarecare masura, petrecand timpul cum stie mai bine pe pamantul de unde a venit, de unde are atatea amintiri.El incearca sa convinga pe toata lumea ca o duce bine acolo unde a plecat, si ca nu are intentii sa revina, insa nu isi da seama ca cei din jur ii stiau deja viata inainte ca el sa isi dea seama de ea.O alta majoritate s'ar putea identifica cu burlacul, aflat aproape de mijlocul vietii, plictisit de munca, insa cu un spirit tanar care se ofileste incet, si care cauta o schimbare pe care bineinteles nu o va gasi niciodata, deoarece timpul l'a intrecut.Actiunea se invarte in jurul personajului principal care este in impas, incercand sa judece clar si concis, isi aminteste de trecut si are remuscari cu privire la viata pe care o duce, si la viitorul pe care il asteapta.Totul se petrece intr'o statiune de pe litoral, de mult trecuta de zilele de glorie, care rugineste pe zi ce trece.Bodgan, personajul principal, este supus la anumite incercari, probe care vin din partea gandurilor sale pline de amintiri din anii de tinerete, cand obisnuia sa petreaca cu prietenii lui.Simte o greutate pe umeri, cea a familiei, sotia gravida, si copilul de 3 ani.De fapt asta este ideea filmului, remuscarile tanarului tata, frica sotului fraged, de a muri prea rapid, fara sa se bucure de placerile vietii, simtindu-se bagat prea rapid in relatia nevasta-sot, sufocat de responsabilitati.
Recomand filmul asta tuturor, desi cum am spus mai sus, doar o parte il veti intelege si veti simti fiecare sentiment al personajului.
O cearta tampita
Se stie foarte bine ca atmosfera este tulburata in blogosfera, dar si intre anumite ore la TV pe un anumit post.Si motivul se stie, care personal cred ca e cel mai tampit si idiot motiv, care s'a nascut din plictiseala, sau din tupeu mai bine zis.In orice caz aceasta sfada primitiva care face referire la Homo sapiens neanderthalensis devine din ce in ce mai putin interesanta, si lipsa de haz este umpluta din plin de excesul de prostie.
Unul din ei face o referire/remarca/jignire la celalalt, izbucneste galceava si toti pupatorii in fund, de ambele parti sar in ofensiva.Si tot asa continua zi de zi alte materiale de batjocura, alte injuraturi, alti presupusi nervi.Nici nu inteleg ce poate fi atat de interesant uitandu'te cum se cearta 2 perechi de testicule, ca intr'un final la asta se ajunge, testosteronul unuia sa fie mai mare ca adversarului.
Cum am mai zis, sper sa ajungeti mai rapid la cutite si sa se termine odata cu treaba asta, de mult expirata.
Unul din ei face o referire/remarca/jignire la celalalt, izbucneste galceava si toti pupatorii in fund, de ambele parti sar in ofensiva.Si tot asa continua zi de zi alte materiale de batjocura, alte injuraturi, alti presupusi nervi.Nici nu inteleg ce poate fi atat de interesant uitandu'te cum se cearta 2 perechi de testicule, ca intr'un final la asta se ajunge, testosteronul unuia sa fie mai mare ca adversarului.
Cum am mai zis, sper sa ajungeti mai rapid la cutite si sa se termine odata cu treaba asta, de mult expirata.
Cel mai pix
Azi mi'a fost dat sa vad cel mai ciudat/amuzant mesaj imprimat [cred] vreodata pe un pix.
CONSTANTIN
Are incredere in oameni. Persoana
generoasa si iertatoare.
CONSTANTIN
Are incredere in oameni. Persoana
generoasa si iertatoare.
duminică, 28 septembrie 2008
The next generation
Se pune atata presiune pe aceste cuvinte in zilele de astazi incat nu stii de la ce poti sa te astepti din progeniturile care ne vor continua traditiile.Totul evolueaza asa de rapid, si in general tot ce e bun nu dureaza prea mult.Timpul trece si raman doar cei care vor reusi sa supravietuiasca cu bine curentelor sociale cotidiane afisate peste tot in ziua de azi.
Te nasti, inveti, te duci la gradinita, inveti, apoi scoala inveti, facultate, inveti si punct deocamdata, deoarece astea sunt asteptarile la nivel parental dar si social privite ca niste standarde normale.Eh aici intervine buba propriu-zisa deoarece lucrurile nu merg intotdeauna cum ar trebui.Spun intotdeauna cu o oarecare reticenta, insa mi'e frica sa aflu statisticile evolutiei din ziua de azi, mai ales cele care redau adevarul promovarii pe suta de locuitori.Cine mai asculta de forta superioara care ar trebui respectata? Nici o limita morala, nici chiar fizica sau macar impuse de "inchizitia" parentala nu poate opri fenomenul de prostie, tampenie si imbecilism (cuvant care ar trebui acreditat ca o boala venerica, da am spus bine.) care a cuprins mileniul in care traim de zi cu zi.Se spune ca evoluam, dar termenul acesta a fost folosit gresit de atatea ori...Se poate evolua inapoi ? Se prea poate ca un alt cuvant sa existe deja pentru tipul asta de actiune.
In fine, absolvi facultatea, esti 100% dotat cu niste cunostiinte care ar trebui sa iti ghideze viata financiara pana la sfarsit, nu ? Foarte gresit, cati din cei care termina facultatea ajung in domeniul pe care l'au studiat ? Cati din cei care au tras din greu la fiecare sesiune, examen care nu au cedat presiunii colegiale si au continuat tarandu'se printre prejudecati si batjocura, ajung acolo unde ar merita sa fie ? Cate locuri de munca ar trebui sa existe in tara, pentru ca familiile sa ramana unite, si sa duca o viata normala, impreuna, fara ca nevoia sa ii faca sa alerge spre taramuri mai primitoare, sa duca o viata decenta, insa sa lase totul in urma?! Cati parinti ar trebui sa se gandeasca inainte sa permita copiilor sa isi duca viata singuri in spate?
Poftim statisticienilor, v'am dat de lucru.
Te nasti, inveti, te duci la gradinita, inveti, apoi scoala inveti, facultate, inveti si punct deocamdata, deoarece astea sunt asteptarile la nivel parental dar si social privite ca niste standarde normale.Eh aici intervine buba propriu-zisa deoarece lucrurile nu merg intotdeauna cum ar trebui.Spun intotdeauna cu o oarecare reticenta, insa mi'e frica sa aflu statisticile evolutiei din ziua de azi, mai ales cele care redau adevarul promovarii pe suta de locuitori.Cine mai asculta de forta superioara care ar trebui respectata? Nici o limita morala, nici chiar fizica sau macar impuse de "inchizitia" parentala nu poate opri fenomenul de prostie, tampenie si imbecilism (cuvant care ar trebui acreditat ca o boala venerica, da am spus bine.) care a cuprins mileniul in care traim de zi cu zi.Se spune ca evoluam, dar termenul acesta a fost folosit gresit de atatea ori...Se poate evolua inapoi ? Se prea poate ca un alt cuvant sa existe deja pentru tipul asta de actiune.
In fine, absolvi facultatea, esti 100% dotat cu niste cunostiinte care ar trebui sa iti ghideze viata financiara pana la sfarsit, nu ? Foarte gresit, cati din cei care termina facultatea ajung in domeniul pe care l'au studiat ? Cati din cei care au tras din greu la fiecare sesiune, examen care nu au cedat presiunii colegiale si au continuat tarandu'se printre prejudecati si batjocura, ajung acolo unde ar merita sa fie ? Cate locuri de munca ar trebui sa existe in tara, pentru ca familiile sa ramana unite, si sa duca o viata normala, impreuna, fara ca nevoia sa ii faca sa alerge spre taramuri mai primitoare, sa duca o viata decenta, insa sa lase totul in urma?! Cati parinti ar trebui sa se gandeasca inainte sa permita copiilor sa isi duca viata singuri in spate?
Poftim statisticienilor, v'am dat de lucru.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Cea mai nasoala zi
Totul a început în momentul în care cineva trebuia să îmi trimită nişte bani. Să îi transfere din contul lui bancar în contul meu, mai exact. Eu aveam nevoie de bani până în ora 12 jumate. "Este timp berechet" mă gândesc eu ştiind că trăim totuşi intr'o eră informatizată, în care o sumă relativ mică de bani ajunge imediat din Bucureşti în Iaşi. Soarta avea să îmi demonstreze că mă înşel amarnic.
Ştiţi cu toţii senzaţia aia, când tu eşti extraordinar de grăbit şi toată lumea în jurul tău pare să aibă cea mai frumoasă zi din viaţa lor, nimic nu'i grăbeşte şi chestii din astea, nu?
La 10.30 sun persoana respectivă, să întreb dacă a rezolvat cu transferul.Şi sun. Mai sun o dată. Încerc şi pe celelalte numere de telefon. Nimic. Şi mai sun o data. Şi dau cu telefonul de pământ. Şi tot nu răspunde. Intr'un final ma sună respectivu' :
-Ce'ai bă de suni aşa ca disperatu'?
-Mi'ai pus banii pe card?
-Stai bă că abia m'am trezit.
-?!
-Stai liniştit bă, că mă duc la BRDu' din Romană că e deschis şi sâmbăta şi rezolvăm imediat.
-Dute'n.....Romană mai repede că am nevoie de bani până în 12 juma'.
-E timp bă, în jumate' oră ai banii.
-Bine, mă suni când termini.
Şi mă apuc de aşteptat. Se face 11, apoi 11 jumate. Îl sun pe idiot:
-Ai spus că în juma de oră termini.
-Da bă acu am intrat la Brd şi mi'o spus aia că e "sistemu defect". Trebuie să mă duc până pe Moşilor că la ăia merge.
-Dute şi la Ploieşti, BĂ, numa hai mai repede că am nevoie de bani urgent.
Intr'un final pe la 12.10 reuşeşte ăla să îmi pună banii pe card, însă cu menţiunea că "poţi să îi scoţi în vreo 20 de minute".
Cobor jos, şi mă postez în faţa ATM-ului şi mă pun pe aşteptat.Şi verificam soldu' din 5 în 5 minute.Se formase deja o coadă de vreo 3 persoane în spatele meu care mă rugau să îi las pe ei să scoată bani cât aştept eu. Norocu lor că o durat "numai" 15 minute să vină banii aşa că nu o aşteptat prea mult.
12.25. Cu banii -în sfârşit- în portofel, mă grăbesc spre locu unde trebuia să mă întâlnesc cu cineva să îi plătesc pentru nişte chestii pe care le'am cumpărat de la el. Caut cu disperare timp de 5 minute un taxi, şi cand l'am găsit cred că am dat peste taticul taximetriştilor pentru care viteza de 40Km/h este un mister. Un drum pe care cu maşina îl parcurgi în vreo 5 minute, eu l'am făcut în 15.
12.45. Ajung la locul de întâlnire şi, pauză. Nimeni. Îl sun pe respectivu':
-Salut, ti'am adus banii, unde eşti?
-A, acasă.
-#$%& ?!?!?!
-Da, te'am aşteptat vreo 10 minute şi am văzut că nu mai vii şi m'am dus acasă. Da stai liniştit că nu'i grabă, mi'i dai luni.
- . . .
Adică eu m'am agitat ca un dobitoc ca să îmi spună ăsta că nu'i grabă? În fine, plin de nervi mă duc acasă pe jos. Mare greşeală.
Eu am o problemă. Transpir. Mult. Fantasmagoric de mult. Şi bineînţeles pe la jumătatea drumului deja mă treceau toate apele.Arătam de parcă abia ieşisem din duş.
Ziua mea "perfectă" a culminat cu faptul că m'o apucat nevoia de a face economie. De ce să dau 5 lei pe o sticla de cola la chioşc, când pot să intru la supermarket să o cumpăr cu 4.19 lei. Mândru de ideea mea măreaţă intru în primu magazin. Îmi iau sticla de cola şi mă îndrept spre casă sa platesc.
Acolo coadă. Da' coadă nene. O gaşcă de vreo 10-15 pensionari cu, ciudat, coşurile pline.(Deh' le măreşte pensiile o dată la 2 luni). Care mai de care: ulei, orez, lapte, zahăr,făină,apă minerală. Şi transpiram abundent. Ajung în final, îmi plătesc blestemata aia de sticlă de suc şi dau să ies. NU. Mă opreşte gardianu:
-Aşteptaţi puţin, vă rog.
-Da, ce s'a întâmplat?
-De ce transpirati aşa tare?
Aici intervine cea mai folosită replică a mea pe ziua asta
-?!
-Ştiţi trebuie să vă controlez. Transpiraţia denotă emoţii foarte puternice. Emoţii cum ar fi atunci când cineva fură ceva şi aşteaptă să vadă dacă este prins sau nu.
Al dracu' gardian, cred că o terminat Psihologia, sau ceva.
-Bine, controlează'mă repede că mă grăbesc.
Mă controlează ăla, spre marea lui dezamăgire, nu găseşte nimic şi plec în sfârşit acasă.
Şi e abia ora 14.
Ştiţi cu toţii senzaţia aia, când tu eşti extraordinar de grăbit şi toată lumea în jurul tău pare să aibă cea mai frumoasă zi din viaţa lor, nimic nu'i grăbeşte şi chestii din astea, nu?
La 10.30 sun persoana respectivă, să întreb dacă a rezolvat cu transferul.Şi sun. Mai sun o dată. Încerc şi pe celelalte numere de telefon. Nimic. Şi mai sun o data. Şi dau cu telefonul de pământ. Şi tot nu răspunde. Intr'un final ma sună respectivu' :
-Ce'ai bă de suni aşa ca disperatu'?
-Mi'ai pus banii pe card?
-Stai bă că abia m'am trezit.
-?!
-Stai liniştit bă, că mă duc la BRDu' din Romană că e deschis şi sâmbăta şi rezolvăm imediat.
-Dute'n.....Romană mai repede că am nevoie de bani până în 12 juma'.
-E timp bă, în jumate' oră ai banii.
-Bine, mă suni când termini.
Şi mă apuc de aşteptat. Se face 11, apoi 11 jumate. Îl sun pe idiot:
-Ai spus că în juma de oră termini.
-Da bă acu am intrat la Brd şi mi'o spus aia că e "sistemu defect". Trebuie să mă duc până pe Moşilor că la ăia merge.
-Dute şi la Ploieşti, BĂ, numa hai mai repede că am nevoie de bani urgent.
Intr'un final pe la 12.10 reuşeşte ăla să îmi pună banii pe card, însă cu menţiunea că "poţi să îi scoţi în vreo 20 de minute".
Cobor jos, şi mă postez în faţa ATM-ului şi mă pun pe aşteptat.Şi verificam soldu' din 5 în 5 minute.Se formase deja o coadă de vreo 3 persoane în spatele meu care mă rugau să îi las pe ei să scoată bani cât aştept eu. Norocu lor că o durat "numai" 15 minute să vină banii aşa că nu o aşteptat prea mult.
12.25. Cu banii -în sfârşit- în portofel, mă grăbesc spre locu unde trebuia să mă întâlnesc cu cineva să îi plătesc pentru nişte chestii pe care le'am cumpărat de la el. Caut cu disperare timp de 5 minute un taxi, şi cand l'am găsit cred că am dat peste taticul taximetriştilor pentru care viteza de 40Km/h este un mister. Un drum pe care cu maşina îl parcurgi în vreo 5 minute, eu l'am făcut în 15.
12.45. Ajung la locul de întâlnire şi, pauză. Nimeni. Îl sun pe respectivu':
-Salut, ti'am adus banii, unde eşti?
-A, acasă.
-#$%& ?!?!?!
-Da, te'am aşteptat vreo 10 minute şi am văzut că nu mai vii şi m'am dus acasă. Da stai liniştit că nu'i grabă, mi'i dai luni.
- . . .
Adică eu m'am agitat ca un dobitoc ca să îmi spună ăsta că nu'i grabă? În fine, plin de nervi mă duc acasă pe jos. Mare greşeală.
Eu am o problemă. Transpir. Mult. Fantasmagoric de mult. Şi bineînţeles pe la jumătatea drumului deja mă treceau toate apele.Arătam de parcă abia ieşisem din duş.
Ziua mea "perfectă" a culminat cu faptul că m'o apucat nevoia de a face economie. De ce să dau 5 lei pe o sticla de cola la chioşc, când pot să intru la supermarket să o cumpăr cu 4.19 lei. Mândru de ideea mea măreaţă intru în primu magazin. Îmi iau sticla de cola şi mă îndrept spre casă sa platesc.
Acolo coadă. Da' coadă nene. O gaşcă de vreo 10-15 pensionari cu, ciudat, coşurile pline.(Deh' le măreşte pensiile o dată la 2 luni). Care mai de care: ulei, orez, lapte, zahăr,făină,apă minerală. Şi transpiram abundent. Ajung în final, îmi plătesc blestemata aia de sticlă de suc şi dau să ies. NU. Mă opreşte gardianu:
-Aşteptaţi puţin, vă rog.
-Da, ce s'a întâmplat?
-De ce transpirati aşa tare?
Aici intervine cea mai folosită replică a mea pe ziua asta
-?!
-Ştiţi trebuie să vă controlez. Transpiraţia denotă emoţii foarte puternice. Emoţii cum ar fi atunci când cineva fură ceva şi aşteaptă să vadă dacă este prins sau nu.
Al dracu' gardian, cred că o terminat Psihologia, sau ceva.
-Bine, controlează'mă repede că mă grăbesc.
Mă controlează ăla, spre marea lui dezamăgire, nu găseşte nimic şi plec în sfârşit acasă.
Şi e abia ora 14.
joi, 25 septembrie 2008
Chisinau trip
Zilele trecute am avut parte de o "egzcursie" ca la carte catre ... Chisinau!
Da. As putea spune ca fiecare gand negru a inceput inca din momentul in care am pornit spre prietena mea.Dupa 2 ore in care i-am aglomerat creierul cu informatii de genul " Daca murim impuscate atunci n-ar trebui sa completam spatiile libere din pasaport, unde scrie faptul ca in caz de ceva, persoana pe care o veti putea contacta este x-ulescu? " sau " Daca ajungem acolo si ni se fura masina, oara cursa Iasi-Chisinau exista?" ori poate " Daca ajungem in Anglia ca escorte esti de acord sa lucram impreuna?".
Bineinteles atat afirmatiile cat si intrebarile au fost imprimate cu o nepasare totala, nepasare care era urmata de o privire foarte nedumerita si chiar foarte suspicioasa.
Am inotat prin fumul din masina, m-am hranit cu gandul ca de abia astept sa ajung acasa, am baut toate rezervele de bunastare prezenta la acea ora in psihicul meu labil, am evitat un accident si s-a intamplat ca altul sa faca ce n-am dorit noi...etc.
"Scapi de dracu' si dai de tac-su!"
Genial!
Pot sa va marturisesc ca am fost foarte incantata de momentul in care am inceput sa chicotim amandoua vis-a-vis de farfuriile moldovenilor din vama, farfurii care serveau drept "caschete de vames".
Dupa un drum destul de obositor in care subconstientul meu a fredonat vreo 3 ore incontinuu " Romania is my country ..." iata-ne ajunsi si la Chisinau.Oras frumos, arhitectura veche, cladiri valoroase, magazine de firma, sosele chiar mai bune decat la Iesi , chiar si curatenia era desavarsita.Bun!Asteptam momentul, intram intr-un hotel si vrem sa ne cazam.
N-am sa va zic cat am dat pentru o camera cu 2 paturi de confort mediu deoarece celelalte erau in renovare...Am sa va zic in schimb ca a trebuit sa fac ore de caligrafie si citire ca sa deslusesc formulare intregi cu niste date care nu aveau nici o legatura cu sezutul o singura noapte in Chisinau.In fine, treaba este platita intr-un final, urcam...
Ajungem...
Intram cu pasi lenti, pisicindu-ne amandoua tiptil-tiptil astfel incat sa nu trezim vreo mitraliera sau vreun lunetist ascuns prin apropiere.Intram si in camera totul ok si frumos, intram si in baie...Deja vroiam acasa!O rusoaica sadea ne intampina, mimand niste gesturi neolitice care urmau a ne deslusi misterul prin care porneste televizorul.Cu 2 telecomenzi...
Un radio antic, vechi si de demult canta pe masa.
Munca i-a fost asmutita foarte repede de rusoaica careia i-am adresat un " Sarumana".Binevoitoare ne-a raspuns cu aceeasi forma de multumire " Sarumana...".
Am plecat la shopping, unde nu am ce reprosa nimic, pornind de la servire si terminand cu produsele.
Seara am poposit la un restaurant select unde l-am intalnit pe Ivan vedeta noastra din acea seara.Individul a avut parte de rasete exagerate pe seama limbii natale, dar si de cuvinte straine foarte hazlii corelate cu portul lor.Astfel am descoperit ca de fapt :
Frigiderul se cheama Racitor!
Non-stop se denumeste ca fiind Fara-de-Oprire!
Telecomanda-Directie!
Dus-Ploicica!
Pui refrigat-Pui racit!
Pulpe de pui-Bulane de pui!
.
.
.
etc.
Fantastic! Ne-am amuzat vreo 3 ore incontinuu sorbind din berea neagra nefiltrata si razand de sosonii de la Terranova.Am ras si de Ivan-ul nostru zicandu-i cuvinte precum : indubitabil, fantasmagoric etc.
Seara s-a incheiat cu jdemii de programe in limba rusa..Un pat pe care am avut grija sa-l controlez inainte sa-mi inchin ameteala si oboseala pe perna.Dusul a fost scurt.Jaluzelele trase la maxim, luminile cat mai putine iar sonorul cat mai micut.
Tigarile au fost si ele de cacat.Mancarea relativ ok.Conditiile : se puteau si mai bine, iar convorbirea mea in Romania de 2 minute a fost de 200 de mii.
Exceptand faptul ca preturile in general sunt mai mici ca la noi, locuitorii acestui Chisinau habar n-au limba romana in proportie de 60% si te privesc ciudat.
PS: Data viitoare promit sa-mi iau si kalashnikovu' dupa mine.
Ca deznodamant, nu am ce sa va zic, totul s-a petrecut prea repede, iar obiectivele turistice au fost prea putine in itinerariul nostru..Oricum ar fi ... Romania is my Country.
Da. As putea spune ca fiecare gand negru a inceput inca din momentul in care am pornit spre prietena mea.Dupa 2 ore in care i-am aglomerat creierul cu informatii de genul " Daca murim impuscate atunci n-ar trebui sa completam spatiile libere din pasaport, unde scrie faptul ca in caz de ceva, persoana pe care o veti putea contacta este x-ulescu? " sau " Daca ajungem acolo si ni se fura masina, oara cursa Iasi-Chisinau exista?" ori poate " Daca ajungem in Anglia ca escorte esti de acord sa lucram impreuna?".
Bineinteles atat afirmatiile cat si intrebarile au fost imprimate cu o nepasare totala, nepasare care era urmata de o privire foarte nedumerita si chiar foarte suspicioasa.
Am inotat prin fumul din masina, m-am hranit cu gandul ca de abia astept sa ajung acasa, am baut toate rezervele de bunastare prezenta la acea ora in psihicul meu labil, am evitat un accident si s-a intamplat ca altul sa faca ce n-am dorit noi...etc.
"Scapi de dracu' si dai de tac-su!"
Genial!
Pot sa va marturisesc ca am fost foarte incantata de momentul in care am inceput sa chicotim amandoua vis-a-vis de farfuriile moldovenilor din vama, farfurii care serveau drept "caschete de vames".
Dupa un drum destul de obositor in care subconstientul meu a fredonat vreo 3 ore incontinuu " Romania is my country ..." iata-ne ajunsi si la Chisinau.Oras frumos, arhitectura veche, cladiri valoroase, magazine de firma, sosele chiar mai bune decat la Iesi , chiar si curatenia era desavarsita.Bun!Asteptam momentul, intram intr-un hotel si vrem sa ne cazam.
N-am sa va zic cat am dat pentru o camera cu 2 paturi de confort mediu deoarece celelalte erau in renovare...Am sa va zic in schimb ca a trebuit sa fac ore de caligrafie si citire ca sa deslusesc formulare intregi cu niste date care nu aveau nici o legatura cu sezutul o singura noapte in Chisinau.In fine, treaba este platita intr-un final, urcam...
Ajungem...
Intram cu pasi lenti, pisicindu-ne amandoua tiptil-tiptil astfel incat sa nu trezim vreo mitraliera sau vreun lunetist ascuns prin apropiere.Intram si in camera totul ok si frumos, intram si in baie...Deja vroiam acasa!O rusoaica sadea ne intampina, mimand niste gesturi neolitice care urmau a ne deslusi misterul prin care porneste televizorul.Cu 2 telecomenzi...
Un radio antic, vechi si de demult canta pe masa.
Munca i-a fost asmutita foarte repede de rusoaica careia i-am adresat un " Sarumana".Binevoitoare ne-a raspuns cu aceeasi forma de multumire " Sarumana...".
Am plecat la shopping, unde nu am ce reprosa nimic, pornind de la servire si terminand cu produsele.
Seara am poposit la un restaurant select unde l-am intalnit pe Ivan vedeta noastra din acea seara.Individul a avut parte de rasete exagerate pe seama limbii natale, dar si de cuvinte straine foarte hazlii corelate cu portul lor.Astfel am descoperit ca de fapt :
Frigiderul se cheama Racitor!
Non-stop se denumeste ca fiind Fara-de-Oprire!
Telecomanda-Directie!
Dus-Ploicica!
Pui refrigat-Pui racit!
Pulpe de pui-Bulane de pui!
.
.
.
etc.
Fantastic! Ne-am amuzat vreo 3 ore incontinuu sorbind din berea neagra nefiltrata si razand de sosonii de la Terranova.Am ras si de Ivan-ul nostru zicandu-i cuvinte precum : indubitabil, fantasmagoric etc.
Seara s-a incheiat cu jdemii de programe in limba rusa..Un pat pe care am avut grija sa-l controlez inainte sa-mi inchin ameteala si oboseala pe perna.Dusul a fost scurt.Jaluzelele trase la maxim, luminile cat mai putine iar sonorul cat mai micut.
Tigarile au fost si ele de cacat.Mancarea relativ ok.Conditiile : se puteau si mai bine, iar convorbirea mea in Romania de 2 minute a fost de 200 de mii.
Exceptand faptul ca preturile in general sunt mai mici ca la noi, locuitorii acestui Chisinau habar n-au limba romana in proportie de 60% si te privesc ciudat.
PS: Data viitoare promit sa-mi iau si kalashnikovu' dupa mine.
Ca deznodamant, nu am ce sa va zic, totul s-a petrecut prea repede, iar obiectivele turistice au fost prea putine in itinerariul nostru..Oricum ar fi ... Romania is my Country.
Recomandare : Skins
Un serial britanic care reda adevarul despre tineretul din ziua de azi : nepasatori, nebuni, emotionali, si total excentrici.Skins spune povestea unui grup strans de prieteni, a caror vieti decurg in moduri mai mult sau mai putin normale, cu petreceri din plin, droguri, sex, violenta si bineinteles dragoste.M'am uitat la ambele serii (seria nr. 3 este in lucru), si pot spune ca l'as revedea din nou cu placere, pentru ca starneste de fiecare data amintiri sau emotii binecunoscute in adolescenta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)