Totul a început în momentul în care cineva trebuia să îmi trimită nişte bani. Să îi transfere din contul lui bancar în contul meu, mai exact. Eu aveam nevoie de bani până în ora 12 jumate. "Este timp berechet" mă gândesc eu ştiind că trăim totuşi intr'o eră informatizată, în care o sumă relativ mică de bani ajunge imediat din Bucureşti în Iaşi. Soarta avea să îmi demonstreze că mă înşel amarnic.
Ştiţi cu toţii senzaţia aia, când tu eşti extraordinar de grăbit şi toată lumea în jurul tău pare să aibă cea mai frumoasă zi din viaţa lor, nimic nu'i grăbeşte şi chestii din astea, nu?
La 10.30 sun persoana respectivă, să întreb dacă a rezolvat cu transferul.Şi sun. Mai sun o dată. Încerc şi pe celelalte numere de telefon. Nimic. Şi mai sun o data. Şi dau cu telefonul de pământ. Şi tot nu răspunde. Intr'un final ma sună respectivu' :
-Ce'ai bă de suni aşa ca disperatu'?
-Mi'ai pus banii pe card?
-Stai bă că abia m'am trezit.
-?!
-Stai liniştit bă, că mă duc la BRDu' din Romană că e deschis şi sâmbăta şi rezolvăm imediat.
-Dute'n.....Romană mai repede că am nevoie de bani până în 12 juma'.
-E timp bă, în jumate' oră ai banii.
-Bine, mă suni când termini.
Şi mă apuc de aşteptat. Se face 11, apoi 11 jumate. Îl sun pe idiot:
-Ai spus că în juma de oră termini.
-Da bă acu am intrat la Brd şi mi'o spus aia că e "sistemu defect". Trebuie să mă duc până pe Moşilor că la ăia merge.
-Dute şi la Ploieşti, BĂ, numa hai mai repede că am nevoie de bani urgent.
Intr'un final pe la 12.10 reuşeşte ăla să îmi pună banii pe card, însă cu menţiunea că "poţi să îi scoţi în vreo 20 de minute".
Cobor jos, şi mă postez în faţa ATM-ului şi mă pun pe aşteptat.Şi verificam soldu' din 5 în 5 minute.Se formase deja o coadă de vreo 3 persoane în spatele meu care mă rugau să îi las pe ei să scoată bani cât aştept eu. Norocu lor că o durat "numai" 15 minute să vină banii aşa că nu o aşteptat prea mult.
12.25. Cu banii -în sfârşit- în portofel, mă grăbesc spre locu unde trebuia să mă întâlnesc cu cineva să îi plătesc pentru nişte chestii pe care le'am cumpărat de la el. Caut cu disperare timp de 5 minute un taxi, şi cand l'am găsit cred că am dat peste taticul taximetriştilor pentru care viteza de 40Km/h este un mister. Un drum pe care cu maşina îl parcurgi în vreo 5 minute, eu l'am făcut în 15.
12.45. Ajung la locul de întâlnire şi, pauză. Nimeni. Îl sun pe respectivu':
-Salut, ti'am adus banii, unde eşti?
-A, acasă.
-#$%& ?!?!?!
-Da, te'am aşteptat vreo 10 minute şi am văzut că nu mai vii şi m'am dus acasă. Da stai liniştit că nu'i grabă, mi'i dai luni.
- . . .
Adică eu m'am agitat ca un dobitoc ca să îmi spună ăsta că nu'i grabă? În fine, plin de nervi mă duc acasă pe jos. Mare greşeală.
Eu am o problemă. Transpir. Mult. Fantasmagoric de mult. Şi bineînţeles pe la jumătatea drumului deja mă treceau toate apele.Arătam de parcă abia ieşisem din duş.
Ziua mea "perfectă" a culminat cu faptul că m'o apucat nevoia de a face economie. De ce să dau 5 lei pe o sticla de cola la chioşc, când pot să intru la supermarket să o cumpăr cu 4.19 lei. Mândru de ideea mea măreaţă intru în primu magazin. Îmi iau sticla de cola şi mă îndrept spre casă sa platesc.
Acolo coadă. Da' coadă nene. O gaşcă de vreo 10-15 pensionari cu, ciudat, coşurile pline.(Deh' le măreşte pensiile o dată la 2 luni). Care mai de care: ulei, orez, lapte, zahăr,făină,apă minerală. Şi transpiram abundent. Ajung în final, îmi plătesc blestemata aia de sticlă de suc şi dau să ies. NU. Mă opreşte gardianu:
-Aşteptaţi puţin, vă rog.
-Da, ce s'a întâmplat?
-De ce transpirati aşa tare?
Aici intervine cea mai folosită replică a mea pe ziua asta
-?!
-Ştiţi trebuie să vă controlez. Transpiraţia denotă emoţii foarte puternice. Emoţii cum ar fi atunci când cineva fură ceva şi aşteaptă să vadă dacă este prins sau nu.
Al dracu' gardian, cred că o terminat Psihologia, sau ceva.
-Bine, controlează'mă repede că mă grăbesc.
Mă controlează ăla, spre marea lui dezamăgire, nu găseşte nimic şi plec în sfârşit acasă.
Şi e abia ora 14.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu