Credeţi ca a venit vremea ca tehnologia de care toţi ne bucurăm în fiecare zi să se întoarcă împotriva noastră ? Nu vorbesc de scenarii gen Matrix sau Terminator, pentru că tot umanitatea va profita de lipsa totală de securitatea din IT în ziua de astăzi. De ce zic lipsa totală ? Pentru că singurul lucru care ne protejează datele personale de minţile rele este de fapt o iluzie a siguranţei.
Se afișează postările cu eticheta nevroze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nevroze. Afișați toate postările
luni, 20 iunie 2011
joi, 12 mai 2011
O achizitie spre sfarsitul lumii
1 . Toată lumea a văzut seria Terminator da ? În care războiul umanităţii versus roboţi va fi decis de acţiunile din trecut, şi apoi de cele ale protagonistului.
2. Zilele trecute zvonul conform căruia Microsoft va cumpăra Skype s-a adeverit, în curând gigantul IT va avea acces la apelurile noastre de zi cu zi către prieteni, rude etc. Microsoft deja deţine nume mari precum Windows, .NET.
3. Ce legătură au aceste 2 chestii cu titlul ?
Mai ştie cineva cum se numea sistemul de Inteligenţă Artificială care s-a revoltat în filmul Terminator împotrivă umanităţii, practic de unde a pornit totul ? >>>
2. Zilele trecute zvonul conform căruia Microsoft va cumpăra Skype s-a adeverit, în curând gigantul IT va avea acces la apelurile noastre de zi cu zi către prieteni, rude etc. Microsoft deja deţine nume mari precum Windows, .NET.
3. Ce legătură au aceste 2 chestii cu titlul ?
Mai ştie cineva cum se numea sistemul de Inteligenţă Artificială care s-a revoltat în filmul Terminator împotrivă umanităţii, practic de unde a pornit totul ? >>>
vineri, 22 aprilie 2011
Really ?
Din miliardele de cuvinte şi sunete existente, alt nume nu aţi găsit ? Departamentul vostru de marketing e format din plozi de 7 ani fără dinţi, cu mânecile murdare de muci ?
În fine, viitorul proiect de la Dacia :
În fine, viitorul proiect de la Dacia :
miercuri, 17 noiembrie 2010
Şi-a luat mămica ta străduţă ?
Deci eu înţeleg. Chiar înţeleg. Nu sunt cine ştie ce frustrat pe subiectul asta, dar am păţit şi eu şi pot spune că e destul de stresant să ţi se întâmple vreo chestie de genul asta fix în momentul nepotrivit.
Înţeleg că stai la casă să poţi scăpa de calvarul de la bloc, unul fiind problema locurilor de parcare. Ştiu că atunci când ajungi vrei, să poţi intra şi ieşi din curtea ta. Şi aici intervine dilema.. Într-o zi te trezeşti cu poarta blocată de un alt autoturism necunoscut. Asta e mai parchezi şi în altă parte, se mai întâmplă. Fapta totuşi se repetă, te iau nervii şi vrei să faci orice să nu mai păţeşti niciodată.
Înţeleg că stai la casă să poţi scăpa de calvarul de la bloc, unul fiind problema locurilor de parcare. Ştiu că atunci când ajungi vrei, să poţi intra şi ieşi din curtea ta. Şi aici intervine dilema.. Într-o zi te trezeşti cu poarta blocată de un alt autoturism necunoscut. Asta e mai parchezi şi în altă parte, se mai întâmplă. Fapta totuşi se repetă, te iau nervii şi vrei să faci orice să nu mai păţeşti niciodată.
vineri, 12 noiembrie 2010
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Generatii
Mom: “I don’t want to sound like a broken record, but clean your room!”
Son: “… what’s a record?”
Oare faptu că se pierd valorile din generaţie în generaţie trebuie blamat sau asta defineşte evoluţia ?
Îs curios dacă printre blocuri se vor învârti progeniturii de corporatoristi cu tuburi de plastic şi cornete, sau cu PSP/Iphone. Răspunsul este destul de evident, dar oare vor simţi aceeaşi fericire a copilăriei ca atunci când spărgeai zidul la "Ţara ţara, vrem ostaşi!" faţă de vreun joc gen Harajuku Fun Madness unde toţi sunt conectaţi via wi-fi, şi rezolvă enigme minimaliste.
Filmările de prin clase, când un coleg face o farsă profesorului, sau unui alt elev, nu vor mai fi pixelate şi de neînţeles, vor fi HD, chiar 1080p sau cine ştie ce claritate vor mai avea camerele telefoanelor. Vor putea încetini şi marca exact momentul în care i-au tras scaunul şi apoi vor adăuga un sunet amuzant când acesta se prăbuşeşte la 2000fps.
Son: “… what’s a record?”
Oare faptu că se pierd valorile din generaţie în generaţie trebuie blamat sau asta defineşte evoluţia ?
Îs curios dacă printre blocuri se vor învârti progeniturii de corporatoristi cu tuburi de plastic şi cornete, sau cu PSP/Iphone. Răspunsul este destul de evident, dar oare vor simţi aceeaşi fericire a copilăriei ca atunci când spărgeai zidul la "Ţara ţara, vrem ostaşi!" faţă de vreun joc gen Harajuku Fun Madness unde toţi sunt conectaţi via wi-fi, şi rezolvă enigme minimaliste.
Filmările de prin clase, când un coleg face o farsă profesorului, sau unui alt elev, nu vor mai fi pixelate şi de neînţeles, vor fi HD, chiar 1080p sau cine ştie ce claritate vor mai avea camerele telefoanelor. Vor putea încetini şi marca exact momentul în care i-au tras scaunul şi apoi vor adăuga un sunet amuzant când acesta se prăbuşeşte la 2000fps.
miercuri, 19 august 2009
Banii fac pamantul sa se'nvarta.
In ultima vreme totul, absolut totul, indiferent despre ce ar fi vorba, pana la urma se ajunge la bani. Mai exact, la lipsa lor. Orice miscare vrei sa faci, orice actiune cat de limitata, trebuie sa o contemplezi dinainte, si sa calculezi cati bani ai nevoie sa o faci, si apoi logic ca realizezi ca nu ii ai.Sa'mi bag pula in el deficit, a ajuns criza sa strice cele mai stranse legaturi, si cele mai gandite dintre planuri. O perioada de cacat, si na, toata lumea are de suferit si eventual se ajunge la pierderea.. nervilor, a mintii, a linistii sufletesti. Pai cum pula mea sa nu innebunesti cand stii cand traiesti de pe'o zi pe alta, si o tii prin amaneturi si prin banci.
As vrea sa iau toate bãncile, unitatile de stat, guvernele, toate companiile mari, conglomerate, toti tampitii care isi fac imprumuturi si rate pentru 2 rahaturi si un cacat, sa ii iau, sa ii pun in rand, aplecati si sa ii fut in cur cu o bata plinã de cuie ruginite, cu HIV, apoi sa torn sare pe rani. Sincer, din tot sufletul meu, imi bag pula in mamele voastre, pentru ca s'a ajuns intr'un hal atat de penibil incat afecteaza in cele mai urate si dureroase moduri. Din cauza cacatilor de sus, sufera ca dintotdeauna, cei de jos, cei care nu merita. Sufera lume buna la suflet, si raman traumatizati daca reusesc sa traiasca mai departe, si se duce toata lumina dintr'ansii, toata bunatatea, ajung acri si rai si nu isi dau seama de asta, si nu e vina lor. S'a stricat totul, totul!
Si revin, cu un sfat, cat se poate de banal, care e la mintea prostului, daca ar avea'o. Mergi frumos intr'un mall, si vezi tu ceva shiny si te gandesti Vai ce tare as fi eu daca as avea asta", si bagi mana in buzunar si nu gasesti banii de care ai nevoie. Insa gasesti buletinu, apoi toate actele necesare sa iti faci o rata. Dar trebuie sa stai. Sa stai si sa te gandesti, daca se intampla dracu in patru si maine nu mai ai ce manca? Daca ajunge o nenorocire pe capul tau si trebuie sa dispui de niste bani urgent ? Nu fi prost, nu incerca sa impresionezi, gandeste'te la viitor, la persoanelor din jurul tau, crede'ma o sa pierzi totul daca actionezi ca un prost.
Referitor la titlu si la faptul ca totul ajunge la lipsa banilor. Pai cum sa se mai invarta pamatnul, daca banii nu mai sunt in buzunar, ci doar pe hartie ?
As vrea sa iau toate bãncile, unitatile de stat, guvernele, toate companiile mari, conglomerate, toti tampitii care isi fac imprumuturi si rate pentru 2 rahaturi si un cacat, sa ii iau, sa ii pun in rand, aplecati si sa ii fut in cur cu o bata plinã de cuie ruginite, cu HIV, apoi sa torn sare pe rani. Sincer, din tot sufletul meu, imi bag pula in mamele voastre, pentru ca s'a ajuns intr'un hal atat de penibil incat afecteaza in cele mai urate si dureroase moduri. Din cauza cacatilor de sus, sufera ca dintotdeauna, cei de jos, cei care nu merita. Sufera lume buna la suflet, si raman traumatizati daca reusesc sa traiasca mai departe, si se duce toata lumina dintr'ansii, toata bunatatea, ajung acri si rai si nu isi dau seama de asta, si nu e vina lor. S'a stricat totul, totul!
Si revin, cu un sfat, cat se poate de banal, care e la mintea prostului, daca ar avea'o. Mergi frumos intr'un mall, si vezi tu ceva shiny si te gandesti Vai ce tare as fi eu daca as avea asta", si bagi mana in buzunar si nu gasesti banii de care ai nevoie. Insa gasesti buletinu, apoi toate actele necesare sa iti faci o rata. Dar trebuie sa stai. Sa stai si sa te gandesti, daca se intampla dracu in patru si maine nu mai ai ce manca? Daca ajunge o nenorocire pe capul tau si trebuie sa dispui de niste bani urgent ? Nu fi prost, nu incerca sa impresionezi, gandeste'te la viitor, la persoanelor din jurul tau, crede'ma o sa pierzi totul daca actionezi ca un prost.
Referitor la titlu si la faptul ca totul ajunge la lipsa banilor. Pai cum sa se mai invarta pamatnul, daca banii nu mai sunt in buzunar, ci doar pe hartie ?
luni, 17 august 2009
criza
de nervi sa nu credeti ca in momentul de fata imi mai pasa intr'un fel de cea economica. sunt de 3 zile la bucuresti, si abia acu am pus mana pe un pic de net. asa ca sunt oarecum disperat. plus ca am avut atata treaba si atata agitatie incat nici timp de o tigara n'am avut. nici macar nu mai sunt la curent cu ce se intampla prin blogosfera, insa sper ca pana miercuri/joi cand vin acasa sa ma documentez despre ce si cum si sa scriu,scriu,scriu. am cateva articole incepute insa bucurestiul nu ma inspira deloc, asa ca le las pentru momentul cand o sa ajung acasa, o sa imi pot aprinde o tigara, sa imi pun ordine in ganduri si o sa revin la normal. pana atunci cititi'l in continuare pe gabi insa pazea ca vin cu forte proaspete.
joi, 13 august 2009
Mi'a placut sa joc barbut
Eh, viata merge inainte, un pas dupa altul.Chiar daca totul a ramas la fel, pare atat de schimbat incat nu mai recunosc nimic, nici pe mine nu ma mai recunosc in majoritatea timpului.Acusi trece si vara, nimic spectaculos, a fost o perioada destul de zbuciumata asa ca a trecut rapid, nici nu stiu ce'am facut lunile astea de m'am trezit in mijlocul lumii fara sa am habar ce se intampla.Parca am fost plecat intr'o alta lume, nu mai stiu ce cu ce se mananca, cine cu cine se mai intelege..aparitii noi, lume noua.Ciudat, parca tocmai am venit din ItaloSpania si imi revin amintiri nostalgice dinainte sa plec, si acum sunt minunat de schimbarile facute insa parca tot nu e cum era acolo, departe, unde era totul in siguranta, si stiam ca orice s'ar fi intamplat la sfarsitul zilei eram bine, si imi alinam orice durere.
Dar bineinteles nu am fost plecat nicaieri, totul este in mintea mea care mai am un pic si mi'o pierd in neantul de ganduri tampite care imi vin cu duzina pe secunda, totul despre acelasi lucru, si pula mea, la un moment dat incepi sa te saturi dar nu poti sa le opresti.Mintea e un lucru prea complicat sa il inteleaga vreun Freud mult prea laudat, nu cred ca am ajuns in stadiul umanitatii in care sa ne intelegem pe deplin, si bineinteles ca nu o sa ajungem ca dupa o sa fie prea plictisitor totul.Spontaneitatea ne face pe noi sa fim ceea ce suntem, nimic nu e monoton intr'o viata de om, tot timpul exista rasturnari de situatie care iti pot muta viata dintr'un loc intr'altu', dintr'o stare buna intr'o stare de cacat, si tot asa.
Cine spune ca e plictisitoare e un idiot, care a avut prea multe din noroc si i se pare ca a trait totul.Nu e asa, dar ce sa'i spui.Lasa'l in prostia lui.Sincer cateodata imi doresc sa fiu genul ala de om inchis la minte, idiot, care face totul mecanic, care stie un lucru si ala bine, si nu il intereseaza nimic din exterior, el stie programul sau pe de rost si il executa la perfectie de dimineata pana seara.De ce? Pentru ca genul ala de om traieste o viata foarte usoara din punct de vedere psihic.El nu'si bate capul cu tampeniile secolului, pentru ca nu le intelege.Asa ca nu apuca sa sufere, nu apuca sa se enerveze degeaba, pentru ca nu ii pasa, el atat stie, atat face.
Dar nu, nu cred c'as putea sa fiu asa.Eu gandesc altfel, eu cred ca trebuie sa intinzi existenta la extrem ca sa iti afli limitele, niciodata nu strica putin "barbut", chiar daca pierzi, si iti vine sa iti iei lumea in cap si sa fugi in munti, sa iti afli singur norocul, si sa inveti sa traiesti cu greutatile pas cu pas, chiar daca ce stiai tu odata era fix si la locul lui, acum esti eliberat dar ti'e frica sa pasesti singur inainte, insa nu ai de ales.Da alegi, pierzi, castigi.Soarta? Un cacat.
Tind sa cred in Karma, nu ca as apartine eu vreunei ramuri religioase, da chiar daca nu ar exista o denumire exacta, tot as crede in ceva de genul asta.Faci lucruri rele, patesti lucruri rele.Dar nu intr'un fel fix, ci asa, mai random cateodata o patesti cateodata nu insa cand karma se aduna se intampla deobicei dezastrul care te doboara din nori si te aduce la nivelul pamantului, cu nasul in praf, nestiind ce e cu tine.Si te ridici, si ai ocazia sa te reconstruiesti, acum trebuie sa alegi din nou pe ce parte vrei sa o iei, pe plus sau pe minus.
Eh, si hai s'ajung si la titlu, nu, n'are nici o legatura cu ce am scris mai sus, am gasit o melodie veche, care o ascultam in perioada adolescentei teribiliste, si nestiind ce titlu sa pun, am bagat ultimu vers auzit.Si na, oarecum s'a nimerit in anumite aspecte, dar ce mai conteaza, am reusit sa scriu 50 de randuri despre nimic, un record personal.
Dar bineinteles nu am fost plecat nicaieri, totul este in mintea mea care mai am un pic si mi'o pierd in neantul de ganduri tampite care imi vin cu duzina pe secunda, totul despre acelasi lucru, si pula mea, la un moment dat incepi sa te saturi dar nu poti sa le opresti.Mintea e un lucru prea complicat sa il inteleaga vreun Freud mult prea laudat, nu cred ca am ajuns in stadiul umanitatii in care sa ne intelegem pe deplin, si bineinteles ca nu o sa ajungem ca dupa o sa fie prea plictisitor totul.Spontaneitatea ne face pe noi sa fim ceea ce suntem, nimic nu e monoton intr'o viata de om, tot timpul exista rasturnari de situatie care iti pot muta viata dintr'un loc intr'altu', dintr'o stare buna intr'o stare de cacat, si tot asa.
Cine spune ca e plictisitoare e un idiot, care a avut prea multe din noroc si i se pare ca a trait totul.Nu e asa, dar ce sa'i spui.Lasa'l in prostia lui.Sincer cateodata imi doresc sa fiu genul ala de om inchis la minte, idiot, care face totul mecanic, care stie un lucru si ala bine, si nu il intereseaza nimic din exterior, el stie programul sau pe de rost si il executa la perfectie de dimineata pana seara.De ce? Pentru ca genul ala de om traieste o viata foarte usoara din punct de vedere psihic.El nu'si bate capul cu tampeniile secolului, pentru ca nu le intelege.Asa ca nu apuca sa sufere, nu apuca sa se enerveze degeaba, pentru ca nu ii pasa, el atat stie, atat face.
Dar nu, nu cred c'as putea sa fiu asa.Eu gandesc altfel, eu cred ca trebuie sa intinzi existenta la extrem ca sa iti afli limitele, niciodata nu strica putin "barbut", chiar daca pierzi, si iti vine sa iti iei lumea in cap si sa fugi in munti, sa iti afli singur norocul, si sa inveti sa traiesti cu greutatile pas cu pas, chiar daca ce stiai tu odata era fix si la locul lui, acum esti eliberat dar ti'e frica sa pasesti singur inainte, insa nu ai de ales.Da alegi, pierzi, castigi.Soarta? Un cacat.
Tind sa cred in Karma, nu ca as apartine eu vreunei ramuri religioase, da chiar daca nu ar exista o denumire exacta, tot as crede in ceva de genul asta.Faci lucruri rele, patesti lucruri rele.Dar nu intr'un fel fix, ci asa, mai random cateodata o patesti cateodata nu insa cand karma se aduna se intampla deobicei dezastrul care te doboara din nori si te aduce la nivelul pamantului, cu nasul in praf, nestiind ce e cu tine.Si te ridici, si ai ocazia sa te reconstruiesti, acum trebuie sa alegi din nou pe ce parte vrei sa o iei, pe plus sau pe minus.
Eh, si hai s'ajung si la titlu, nu, n'are nici o legatura cu ce am scris mai sus, am gasit o melodie veche, care o ascultam in perioada adolescentei teribiliste, si nestiind ce titlu sa pun, am bagat ultimu vers auzit.Si na, oarecum s'a nimerit in anumite aspecte, dar ce mai conteaza, am reusit sa scriu 50 de randuri despre nimic, un record personal.
luni, 10 august 2009
Writer's Block
N'ai idei, n'ai pornire si mai ales nu ai chef..sa scrii.Ori nu iti gasesti ideea, ori ai prea multe idei si nu gasesti cuvintele, acest fenomen ciudat se manifesta in general la persoanele cu un grad latent de lene.Stai frate si bagi piesa dupa piesa, care mai de care mai sufletista, care iti invoca stari exaltate pline de sentimente, si te duci frumos in fata PC-ului, deschizi platforma de administrare, apesi pe New Post si stai.E ceva foarte sec, gen reclama de la Cosmote, "Tu esti Mircea ?","Nu."(ti'am furat'o pe asta) si cum spuneam, stai, si te uiti la albul prezent din chenarul in care tu ar trebui sa iti expui insiruirea de idei, care bineinteles va revolutiona lumea asa cum este ( in mintea ta) DAR nu reusesti sa formezi nici macar o fraza decenta.Ca fraze formezi, dar cand stai sa recitesti ce ai scris nu prea iti vine sa crezi ca tu ai reusit sa scornesti asemenea tampenie. Stergi si mai astepti un pic, mai fumezi o tigara, mai te duci la chiosc, mai vorbesti cu unu altu, poate poate sare inspiratia din coltu ei, plina de sictir, se uita la tine cu scarba si iti arunca si tie un os, macar sa legi acolo cateva cuvinte cu sens, nu sa stai ca primata sa izbesti taste la nimereala doar ca sa ai un post pe ziua respectiva.Da vorbesc de bloguri, cine pula mea mai scrie carti acum.
vineri, 23 ianuarie 2009
Publicity for the masses
Am observat recent ca stirile care se mai dau pe la televizor devin din ce in ce mai asemanatoare cu telenovelele ? Serios acum, diverse tragedii care mai de care mai dramatice, au inceput sa fie folosite pe post de povesti de telenovele, cu muzica pe fundal care iti rupe inima in doua de jale sa iti vina sa dai si casa numai ca sa fie totul bine.Chiar asa de mare e foamea de rating incat sa martirizezi niste chestii care se intampla de zi cu zi, sa le pui intr'o asa lumina incat românu sa sufere de inima cand le vede, sa creada ca tara a ajuns vai de capu ei incat se intampla lucruri din ce in ce mai nenorocite si acusi o sa vina apocalipsa!? Simt ca pe zi ce trece stirile se tampesc din ce in ce mai tare, si asta se intampla la nivel national!
Sa luam spre exemplu o stire vazuta pe vremea sarbatorilor, pe postul principal al trustului MediaPRO. Un copil sarac, dintr'un oras sarac ( Bucuresti :) ) dintr'o familie saraca si tot asa, este trist de Craciun. De ce ? Pentru ca nu are bicicleta. Acest copil mai are 7 frati care stau in acelasi apartament/garsoniera nu mai stiu, oricum tragedie mare. Ce s'au gandit briliantii reporteri, sa ii faca un cadou surpriza si apoi sa se laude tarii intregi cu fapta buna pe care au facut'o ei. Au luat frumos bicicleta, i'au dat'o copilului, i'au dictat cum sa multumeasca, sa se puna in genunchi de fericire s.a.m.d. Apoi in camera de editare au bagat o bucata de jale ca mai nu era cantata de un lautar, si tot felul de cadre cum copilul merge pe jos (pentru ca nu are bicicleta) spre scoala, ca nici macar ghiozdan nu are (din ala n'ati putut sa'i luati, da n'are nevoie acum ca are bicicleta).BA, ca sa ma exprim pe limbajul vostru porcin, cu ce pula mea il ajuta pe el trotineta aia de 2 bani?! O sa aiba ce sa manance iarna asta?! O sa duca o viata mai buna ?! Inteleg gestul de a darui, e okey, dar nu doar pentru a te lauda tu, un trust multimiliardar, ca ai luat o bicicleta la un plod amarat. Celorlati 7 frati le'ai daruit ceva?! Si na, reactia românului : " Uite saracu copil ce fericit se plimba el acum, ce buni is astia ca baga in seama si oamenii mici " .... Mai multe nu spun ca is prea multe tampenii si chiar nu are rost ca nu schimba cu nimic disperarea de rating.
O alta stire care mi'a provocat greata am vazut'o acum cateva zile, in legatura cu criza si apocalipsa care va cuprinde tara noastra daca intram in recesiunea cea temuta. Se spunea asa, ca in Bulgaria oamenii au iesit pe strada, cu pietre, sticle, batai pentru ca nu le'a placut decizia guvernului referitoare la criza. Apoi au mentionat ca noi bravii vecini ai Bulgariei vom pati la fel, lupte pe strada, furturi din magazine, meteoriti, potop, cutremur, lacuste, foc, para, Mariah Carey. Si dai cu filmulete luate de cine stie unde cu batai, spargeri si muzica plina de viori triste, de genul coloanei sonore Requiem for a Dream si alte tampenii concepute sa iti intre in minte si sa provoace frica. Deoarece aceste supranumite "stiri" sunt de fapt o campanie sa inspire frica in omul de rand, sa il faca sa creada ca este singur si toata lumea este impotriva lui, si ca nu poate face nimic, nimeni nu il poate proteja de pericolul iminent, sa stea in casa si sa fie in siguranta, facut sa creada ca singura lui sansa de a mai scapa sa cumpere un televizor LCD la reducere de la DOMO, mancare de la CARREFOUR, dulciuri de la KAUFLAND, biciclete de la METRO, calculatoare de la ALTEX, telefoane mobile de la COSMOTE, abonamente de la ORANGE, internet de la VODAFONE, software de la MICROSOFT, IPOD de la APPLE, credite de la ING, BCR, BRD, RAIFFEISSEN, apartamente de la GREEN VILLAGE, RESIDENZ, PALACE, sa manance la MCDONALDS, BURGER KING, KFC, sa bea PEPSI, iaurt de la DANONE, cafea de la JACOBS, TCHIBO, NESCAFE, bere BECKS, HEINEKEN, CARLSBERG, sa foloseasca creme NIVEA, lame de ras GILETTE, pasta de dinti COLGATE, deodorat MENNEN, sampon HEAD&SHOULDERS, ulei MOBIL, scule BOSCH, haine NIKE, ceasuri SWATCH, masini, camere digitale, toastere, frigidere ...
"The things you own end up owning you."
Tyler Durden, Fight Club by Chuck Palahniuk
luni, 17 noiembrie 2008
Despre criza, greve si altele
Multa vreme putin scris, intradevar, dar avem o scuza! Ne'a doborat criza economica.In sensul figurativ bineinteles, cu toate tampeniile nascocite prin media, cine mai poate sta in picioare de la atata ras.Nu exagerez, in ultima vreme se fac niste articole/relatari/sondaje de te caca rasu nu mai stii ce sa mai crezi, si tot ce poti face este sa razi din toata inima la balivernele create de cei mereu dornici de audienta, jurnalistii moderni.De exemplu, zilele astea am vazut niste articole prin ziare care aberau asa tare ca, mai mai dadeau vina pe Romania pentru criza.Ca vai, cumparati produse romanesti, mentineti economia in tara, pai cum domn'le, ma duc la magazin si in loc sa iau ceva bun la un pret moderat, iau un cacat (romanesc bineinteles) la acelasi pret sau poate mai scump.Nu spun acum ca in tara nu se poate consuma/cumpara nimic din productie proprie, insa sunt anumite standarde dupa care se ghideaza fiecare om si nu imi pot imagina o persoana care cumpara doar produse "de la noi".Si oricum, fix tara noastra mai lipseste din tot contextul crizei economice mondiale.Ca deh, SUA, Rusia astea is mici copii pe langa noi.
O alta cacanarie de'a noastra e greva cea amenintatoare, care tot se anunta de ceva vreme.Pe langa functionari, medici, politisti, mercenari s.a.m.d. pe departe cea mai mediatizata a fost greva din invatamant.Sa nu iti vina sa te dai cu capul de manualele de mate si romana, cand stii cati bani ai dat la pregatire, insa profesorul tau (ipocrit) tot mai cere? Bine ca nu iti mai cere tie, cere la stat, dar ce crezi ca se va intampla odata ce statul (bineinteles) nu ii va da? Asa ca lasa berea, pizza, filmul, prezervativele si aduna bani ca deh, vine criza.
Si cu toate astea, din cand in cand mai apare pe la TV si vreun politician, ca na' vrea lumea raspunsuri, ce se intampla cu tara, de ce aia, cum rezolvam asta etc. Si uite asa incepe concursul mancatorilor de cacat care pesemne il castiga Tariceanu cu gura plina, de fiecare data. Deci, la o conferinta de presa, el, saracu, nevinovatu si inocentu, prea-maritu virgin de gura, Tãri a inceput sa dea vina pe absolut toata lumea pentru situatiile jenante (pentru Guvern) care se tot infiripia de o vreme incoace.Exemplu : La o intrebare despre diminuarea eventual scoaterea taxei de poluare el a dat vina pe BNR facandu'i niste nesimtiti.(?!?!) Ce tot spuneam, lumea a innebunit, pana si conducerea a inceput sa bata din palme la fluturi, ca na, Georgica a nostru mai avea un pic si arunca toate motivele crizei economice mondiale in carca vecinului meu handicapat, de se plimba toata ziua cu bicicleta in sus si in jos pe alee, ca numa el saracu a scapat curat..deocamdata.
O alta cacanarie de'a noastra e greva cea amenintatoare, care tot se anunta de ceva vreme.Pe langa functionari, medici, politisti, mercenari s.a.m.d. pe departe cea mai mediatizata a fost greva din invatamant.Sa nu iti vina sa te dai cu capul de manualele de mate si romana, cand stii cati bani ai dat la pregatire, insa profesorul tau (ipocrit) tot mai cere? Bine ca nu iti mai cere tie, cere la stat, dar ce crezi ca se va intampla odata ce statul (bineinteles) nu ii va da? Asa ca lasa berea, pizza, filmul, prezervativele si aduna bani ca deh, vine criza.
Si cu toate astea, din cand in cand mai apare pe la TV si vreun politician, ca na' vrea lumea raspunsuri, ce se intampla cu tara, de ce aia, cum rezolvam asta etc. Si uite asa incepe concursul mancatorilor de cacat care pesemne il castiga Tariceanu cu gura plina, de fiecare data. Deci, la o conferinta de presa, el, saracu, nevinovatu si inocentu, prea-maritu virgin de gura, Tãri a inceput sa dea vina pe absolut toata lumea pentru situatiile jenante (pentru Guvern) care se tot infiripia de o vreme incoace.Exemplu : La o intrebare despre diminuarea eventual scoaterea taxei de poluare el a dat vina pe BNR facandu'i niste nesimtiti.(?!?!) Ce tot spuneam, lumea a innebunit, pana si conducerea a inceput sa bata din palme la fluturi, ca na, Georgica a nostru mai avea un pic si arunca toate motivele crizei economice mondiale in carca vecinului meu handicapat, de se plimba toata ziua cu bicicleta in sus si in jos pe alee, ca numa el saracu a scapat curat..deocamdata.
luni, 6 octombrie 2008
Useless Prick Cocksuckers!
Acest rezumat nu este disponibil.
Dați clic aici pentru a vedea postarea.
duminică, 28 septembrie 2008
The next generation
Se pune atata presiune pe aceste cuvinte in zilele de astazi incat nu stii de la ce poti sa te astepti din progeniturile care ne vor continua traditiile.Totul evolueaza asa de rapid, si in general tot ce e bun nu dureaza prea mult.Timpul trece si raman doar cei care vor reusi sa supravietuiasca cu bine curentelor sociale cotidiane afisate peste tot in ziua de azi.
Te nasti, inveti, te duci la gradinita, inveti, apoi scoala inveti, facultate, inveti si punct deocamdata, deoarece astea sunt asteptarile la nivel parental dar si social privite ca niste standarde normale.Eh aici intervine buba propriu-zisa deoarece lucrurile nu merg intotdeauna cum ar trebui.Spun intotdeauna cu o oarecare reticenta, insa mi'e frica sa aflu statisticile evolutiei din ziua de azi, mai ales cele care redau adevarul promovarii pe suta de locuitori.Cine mai asculta de forta superioara care ar trebui respectata? Nici o limita morala, nici chiar fizica sau macar impuse de "inchizitia" parentala nu poate opri fenomenul de prostie, tampenie si imbecilism (cuvant care ar trebui acreditat ca o boala venerica, da am spus bine.) care a cuprins mileniul in care traim de zi cu zi.Se spune ca evoluam, dar termenul acesta a fost folosit gresit de atatea ori...Se poate evolua inapoi ? Se prea poate ca un alt cuvant sa existe deja pentru tipul asta de actiune.
In fine, absolvi facultatea, esti 100% dotat cu niste cunostiinte care ar trebui sa iti ghideze viata financiara pana la sfarsit, nu ? Foarte gresit, cati din cei care termina facultatea ajung in domeniul pe care l'au studiat ? Cati din cei care au tras din greu la fiecare sesiune, examen care nu au cedat presiunii colegiale si au continuat tarandu'se printre prejudecati si batjocura, ajung acolo unde ar merita sa fie ? Cate locuri de munca ar trebui sa existe in tara, pentru ca familiile sa ramana unite, si sa duca o viata normala, impreuna, fara ca nevoia sa ii faca sa alerge spre taramuri mai primitoare, sa duca o viata decenta, insa sa lase totul in urma?! Cati parinti ar trebui sa se gandeasca inainte sa permita copiilor sa isi duca viata singuri in spate?
Poftim statisticienilor, v'am dat de lucru.
Te nasti, inveti, te duci la gradinita, inveti, apoi scoala inveti, facultate, inveti si punct deocamdata, deoarece astea sunt asteptarile la nivel parental dar si social privite ca niste standarde normale.Eh aici intervine buba propriu-zisa deoarece lucrurile nu merg intotdeauna cum ar trebui.Spun intotdeauna cu o oarecare reticenta, insa mi'e frica sa aflu statisticile evolutiei din ziua de azi, mai ales cele care redau adevarul promovarii pe suta de locuitori.Cine mai asculta de forta superioara care ar trebui respectata? Nici o limita morala, nici chiar fizica sau macar impuse de "inchizitia" parentala nu poate opri fenomenul de prostie, tampenie si imbecilism (cuvant care ar trebui acreditat ca o boala venerica, da am spus bine.) care a cuprins mileniul in care traim de zi cu zi.Se spune ca evoluam, dar termenul acesta a fost folosit gresit de atatea ori...Se poate evolua inapoi ? Se prea poate ca un alt cuvant sa existe deja pentru tipul asta de actiune.
In fine, absolvi facultatea, esti 100% dotat cu niste cunostiinte care ar trebui sa iti ghideze viata financiara pana la sfarsit, nu ? Foarte gresit, cati din cei care termina facultatea ajung in domeniul pe care l'au studiat ? Cati din cei care au tras din greu la fiecare sesiune, examen care nu au cedat presiunii colegiale si au continuat tarandu'se printre prejudecati si batjocura, ajung acolo unde ar merita sa fie ? Cate locuri de munca ar trebui sa existe in tara, pentru ca familiile sa ramana unite, si sa duca o viata normala, impreuna, fara ca nevoia sa ii faca sa alerge spre taramuri mai primitoare, sa duca o viata decenta, insa sa lase totul in urma?! Cati parinti ar trebui sa se gandeasca inainte sa permita copiilor sa isi duca viata singuri in spate?
Poftim statisticienilor, v'am dat de lucru.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Cea mai nasoala zi
Totul a început în momentul în care cineva trebuia să îmi trimită nişte bani. Să îi transfere din contul lui bancar în contul meu, mai exact. Eu aveam nevoie de bani până în ora 12 jumate. "Este timp berechet" mă gândesc eu ştiind că trăim totuşi intr'o eră informatizată, în care o sumă relativ mică de bani ajunge imediat din Bucureşti în Iaşi. Soarta avea să îmi demonstreze că mă înşel amarnic.
Ştiţi cu toţii senzaţia aia, când tu eşti extraordinar de grăbit şi toată lumea în jurul tău pare să aibă cea mai frumoasă zi din viaţa lor, nimic nu'i grăbeşte şi chestii din astea, nu?
La 10.30 sun persoana respectivă, să întreb dacă a rezolvat cu transferul.Şi sun. Mai sun o dată. Încerc şi pe celelalte numere de telefon. Nimic. Şi mai sun o data. Şi dau cu telefonul de pământ. Şi tot nu răspunde. Intr'un final ma sună respectivu' :
-Ce'ai bă de suni aşa ca disperatu'?
-Mi'ai pus banii pe card?
-Stai bă că abia m'am trezit.
-?!
-Stai liniştit bă, că mă duc la BRDu' din Romană că e deschis şi sâmbăta şi rezolvăm imediat.
-Dute'n.....Romană mai repede că am nevoie de bani până în 12 juma'.
-E timp bă, în jumate' oră ai banii.
-Bine, mă suni când termini.
Şi mă apuc de aşteptat. Se face 11, apoi 11 jumate. Îl sun pe idiot:
-Ai spus că în juma de oră termini.
-Da bă acu am intrat la Brd şi mi'o spus aia că e "sistemu defect". Trebuie să mă duc până pe Moşilor că la ăia merge.
-Dute şi la Ploieşti, BĂ, numa hai mai repede că am nevoie de bani urgent.
Intr'un final pe la 12.10 reuşeşte ăla să îmi pună banii pe card, însă cu menţiunea că "poţi să îi scoţi în vreo 20 de minute".
Cobor jos, şi mă postez în faţa ATM-ului şi mă pun pe aşteptat.Şi verificam soldu' din 5 în 5 minute.Se formase deja o coadă de vreo 3 persoane în spatele meu care mă rugau să îi las pe ei să scoată bani cât aştept eu. Norocu lor că o durat "numai" 15 minute să vină banii aşa că nu o aşteptat prea mult.
12.25. Cu banii -în sfârşit- în portofel, mă grăbesc spre locu unde trebuia să mă întâlnesc cu cineva să îi plătesc pentru nişte chestii pe care le'am cumpărat de la el. Caut cu disperare timp de 5 minute un taxi, şi cand l'am găsit cred că am dat peste taticul taximetriştilor pentru care viteza de 40Km/h este un mister. Un drum pe care cu maşina îl parcurgi în vreo 5 minute, eu l'am făcut în 15.
12.45. Ajung la locul de întâlnire şi, pauză. Nimeni. Îl sun pe respectivu':
-Salut, ti'am adus banii, unde eşti?
-A, acasă.
-#$%& ?!?!?!
-Da, te'am aşteptat vreo 10 minute şi am văzut că nu mai vii şi m'am dus acasă. Da stai liniştit că nu'i grabă, mi'i dai luni.
- . . .
Adică eu m'am agitat ca un dobitoc ca să îmi spună ăsta că nu'i grabă? În fine, plin de nervi mă duc acasă pe jos. Mare greşeală.
Eu am o problemă. Transpir. Mult. Fantasmagoric de mult. Şi bineînţeles pe la jumătatea drumului deja mă treceau toate apele.Arătam de parcă abia ieşisem din duş.
Ziua mea "perfectă" a culminat cu faptul că m'o apucat nevoia de a face economie. De ce să dau 5 lei pe o sticla de cola la chioşc, când pot să intru la supermarket să o cumpăr cu 4.19 lei. Mândru de ideea mea măreaţă intru în primu magazin. Îmi iau sticla de cola şi mă îndrept spre casă sa platesc.
Acolo coadă. Da' coadă nene. O gaşcă de vreo 10-15 pensionari cu, ciudat, coşurile pline.(Deh' le măreşte pensiile o dată la 2 luni). Care mai de care: ulei, orez, lapte, zahăr,făină,apă minerală. Şi transpiram abundent. Ajung în final, îmi plătesc blestemata aia de sticlă de suc şi dau să ies. NU. Mă opreşte gardianu:
-Aşteptaţi puţin, vă rog.
-Da, ce s'a întâmplat?
-De ce transpirati aşa tare?
Aici intervine cea mai folosită replică a mea pe ziua asta
-?!
-Ştiţi trebuie să vă controlez. Transpiraţia denotă emoţii foarte puternice. Emoţii cum ar fi atunci când cineva fură ceva şi aşteaptă să vadă dacă este prins sau nu.
Al dracu' gardian, cred că o terminat Psihologia, sau ceva.
-Bine, controlează'mă repede că mă grăbesc.
Mă controlează ăla, spre marea lui dezamăgire, nu găseşte nimic şi plec în sfârşit acasă.
Şi e abia ora 14.
Ştiţi cu toţii senzaţia aia, când tu eşti extraordinar de grăbit şi toată lumea în jurul tău pare să aibă cea mai frumoasă zi din viaţa lor, nimic nu'i grăbeşte şi chestii din astea, nu?
La 10.30 sun persoana respectivă, să întreb dacă a rezolvat cu transferul.Şi sun. Mai sun o dată. Încerc şi pe celelalte numere de telefon. Nimic. Şi mai sun o data. Şi dau cu telefonul de pământ. Şi tot nu răspunde. Intr'un final ma sună respectivu' :
-Ce'ai bă de suni aşa ca disperatu'?
-Mi'ai pus banii pe card?
-Stai bă că abia m'am trezit.
-?!
-Stai liniştit bă, că mă duc la BRDu' din Romană că e deschis şi sâmbăta şi rezolvăm imediat.
-Dute'n.....Romană mai repede că am nevoie de bani până în 12 juma'.
-E timp bă, în jumate' oră ai banii.
-Bine, mă suni când termini.
Şi mă apuc de aşteptat. Se face 11, apoi 11 jumate. Îl sun pe idiot:
-Ai spus că în juma de oră termini.
-Da bă acu am intrat la Brd şi mi'o spus aia că e "sistemu defect". Trebuie să mă duc până pe Moşilor că la ăia merge.
-Dute şi la Ploieşti, BĂ, numa hai mai repede că am nevoie de bani urgent.
Intr'un final pe la 12.10 reuşeşte ăla să îmi pună banii pe card, însă cu menţiunea că "poţi să îi scoţi în vreo 20 de minute".
Cobor jos, şi mă postez în faţa ATM-ului şi mă pun pe aşteptat.Şi verificam soldu' din 5 în 5 minute.Se formase deja o coadă de vreo 3 persoane în spatele meu care mă rugau să îi las pe ei să scoată bani cât aştept eu. Norocu lor că o durat "numai" 15 minute să vină banii aşa că nu o aşteptat prea mult.
12.25. Cu banii -în sfârşit- în portofel, mă grăbesc spre locu unde trebuia să mă întâlnesc cu cineva să îi plătesc pentru nişte chestii pe care le'am cumpărat de la el. Caut cu disperare timp de 5 minute un taxi, şi cand l'am găsit cred că am dat peste taticul taximetriştilor pentru care viteza de 40Km/h este un mister. Un drum pe care cu maşina îl parcurgi în vreo 5 minute, eu l'am făcut în 15.
12.45. Ajung la locul de întâlnire şi, pauză. Nimeni. Îl sun pe respectivu':
-Salut, ti'am adus banii, unde eşti?
-A, acasă.
-#$%& ?!?!?!
-Da, te'am aşteptat vreo 10 minute şi am văzut că nu mai vii şi m'am dus acasă. Da stai liniştit că nu'i grabă, mi'i dai luni.
- . . .
Adică eu m'am agitat ca un dobitoc ca să îmi spună ăsta că nu'i grabă? În fine, plin de nervi mă duc acasă pe jos. Mare greşeală.
Eu am o problemă. Transpir. Mult. Fantasmagoric de mult. Şi bineînţeles pe la jumătatea drumului deja mă treceau toate apele.Arătam de parcă abia ieşisem din duş.
Ziua mea "perfectă" a culminat cu faptul că m'o apucat nevoia de a face economie. De ce să dau 5 lei pe o sticla de cola la chioşc, când pot să intru la supermarket să o cumpăr cu 4.19 lei. Mândru de ideea mea măreaţă intru în primu magazin. Îmi iau sticla de cola şi mă îndrept spre casă sa platesc.
Acolo coadă. Da' coadă nene. O gaşcă de vreo 10-15 pensionari cu, ciudat, coşurile pline.(Deh' le măreşte pensiile o dată la 2 luni). Care mai de care: ulei, orez, lapte, zahăr,făină,apă minerală. Şi transpiram abundent. Ajung în final, îmi plătesc blestemata aia de sticlă de suc şi dau să ies. NU. Mă opreşte gardianu:
-Aşteptaţi puţin, vă rog.
-Da, ce s'a întâmplat?
-De ce transpirati aşa tare?
Aici intervine cea mai folosită replică a mea pe ziua asta
-?!
-Ştiţi trebuie să vă controlez. Transpiraţia denotă emoţii foarte puternice. Emoţii cum ar fi atunci când cineva fură ceva şi aşteaptă să vadă dacă este prins sau nu.
Al dracu' gardian, cred că o terminat Psihologia, sau ceva.
-Bine, controlează'mă repede că mă grăbesc.
Mă controlează ăla, spre marea lui dezamăgire, nu găseşte nimic şi plec în sfârşit acasă.
Şi e abia ora 14.
duminică, 14 septembrie 2008
Astenie de toamna
Ascult " La noyee " a lui Yann Tiersen si ma gandesc ca muzica nu e despartita in genuri.Muzica e toata la fel.Oamenii sunt despartiti in fel si chip.De fapt toata treaba este doar o iluzie a bunului gust.Fiecare sunet transmite o stare, o dorinta, un vis, o asteptare...Ideal ar fi ca fiecare persoana sa priceapa macar un vers din orice fel de melodie.Nu exista muzica "urata", exista oameni urati si suflete rautacioase.
Ascult si ma gandesc cum ar fi daca totul s-ar sfarsi maine.Un sfarsit simplu, doar pentru mine catadicsit de vreo boala nenorocita sau de vreun simptom nedescoperit inca printre stravechile mele neamuri pe care nici nu le cunosc.Singurul neam pe care-l stiu e cel care mi-a dat viata si atat.Oare as recunoaste faptul ca am murit pentru ca asa a trebuit?Sau as spune ca e asa pentru ca as fi vrut eu...doar ca sa nu-l ranesc?
Ascult si-mi zic ca toata alegoria asta "sunete-imagini" prezinta o dependenta spirituala fata de propriul corp.N-au legaturi stabilite intre ele...Haosul creat dezvaluie cea mai armonioasa ordine.Fiecare sunet se contopeste cu cate o imagine, la un moment dat, oricat de imposibil ar parea asta.
Ascult si-mi multumesc faptul ca traiesc orice minut si orice secunda in felul asta.Desi uneori ajung sa-mi urasc propriul corp, propriul templu.Creez reactii..reactii adverse in interioru-mi.Le sulfurizez, le oxidez, le halogenez apoi le refac.Le accept sau le tratez cu indiferenta.
Ascult si nu-mi vine sa cred cat de minunata poate suna viata cu ajutorul sinesteziilor..Pentru mine e tot vara.Pentru mine e vara cand stau cu tine in pat la caldura, cand vorbim pana la 3 dimineata impreuna despre vrute si nevrute...chiar si cand ne incalzim unul de celalalt sau ne dezvaluim secrete.Pentru mine e vara tot timpul pentru ca tu esti "vara" mea.
Mais je suis un passager de l'ete...
"toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien"
Ah...l'amour...
Ascult si ma gandesc cum ar fi daca totul s-ar sfarsi maine.Un sfarsit simplu, doar pentru mine catadicsit de vreo boala nenorocita sau de vreun simptom nedescoperit inca printre stravechile mele neamuri pe care nici nu le cunosc.Singurul neam pe care-l stiu e cel care mi-a dat viata si atat.Oare as recunoaste faptul ca am murit pentru ca asa a trebuit?Sau as spune ca e asa pentru ca as fi vrut eu...doar ca sa nu-l ranesc?
Ascult si-mi zic ca toata alegoria asta "sunete-imagini" prezinta o dependenta spirituala fata de propriul corp.N-au legaturi stabilite intre ele...Haosul creat dezvaluie cea mai armonioasa ordine.Fiecare sunet se contopeste cu cate o imagine, la un moment dat, oricat de imposibil ar parea asta.
Ascult si-mi multumesc faptul ca traiesc orice minut si orice secunda in felul asta.Desi uneori ajung sa-mi urasc propriul corp, propriul templu.Creez reactii..reactii adverse in interioru-mi.Le sulfurizez, le oxidez, le halogenez apoi le refac.Le accept sau le tratez cu indiferenta.
Ascult si nu-mi vine sa cred cat de minunata poate suna viata cu ajutorul sinesteziilor..Pentru mine e tot vara.Pentru mine e vara cand stau cu tine in pat la caldura, cand vorbim pana la 3 dimineata impreuna despre vrute si nevrute...chiar si cand ne incalzim unul de celalalt sau ne dezvaluim secrete.Pentru mine e vara tot timpul pentru ca tu esti "vara" mea.
Mais je suis un passager de l'ete...
"toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien"
Ah...l'amour...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)