Cât de des vă cumpăraţi pixuri? Eu unu nu cred că am cumpărat în viaţa mea mai mult de 5 -10 pixuri, şi alea de nevoie. Adică ai de completat un formular/cerere ceva şi n'ai cu ce, te duci şi cumperi unul, completezi ce ai de completat şi apoi îl pierzi. Că aşa stă treaba cu pixurile.
Chiar azi mi'am dat seama că scriam cu un pix branduit "Hotel Sinaia ***". De unde şi până unde? La hotel Sinaia sigur n'am fost, că încă mai am toate organele. Ori, la cum sunt preţurile la noi sigur nu'mi permiteam să stau acolo fără să îmi vând un rinichi.
Fă un experiment şi uita'te la pixurile de pe birou. Ştii de unde "provin" toate? Probabil că nu. De cumpărat sigur nu le'ai cumpărat pe toate, şi totuşi sunt. Pixurile sunt! Oriunde. Ai câteva pe birou, intr'un sertar sigur zac cel puţin 10-15 care nu mai merg, unul în maşină, prin geantă. Peste tot.
Cred că pixurile ar fi cea mai bună armă biologică. Umpli pixurile cu ceva substanţe radioactive şi le dai moca pe stradă. Aviz amatorilor. Adică dacă pixul ăla o reuşit să ajungă de la Sinaia până la mine, sigur şi alea radioactive o să aibă efect.
Dar marea masă a pixurilor branduite e formată din cele cu nume de medicamente imprimate pe ele. Şi nu înţeleg de ce. Bănuiesc că toată strategia de marketing a respectivelor societăţi se rezumă la pixuri. Şi calendare(dar nu despre ele vorbim aici). Atât. Imprimăm 'nspe mii de pixuri, 'nspe mii de calendare, trimitem agentu' de vânzări la fiecare medic şi gata reclama. Agentu ăla se duce cu cele 'nspe mii de pixuri intr'un spital. Mulţi doctori nu sunt, că o plecat toţi afară să muncească. Aşa că lasă câte 20 de pixuri la fiecare doctor, ăla le pune intr'un borcănel pe birou şi îşi vede de treabă. Cu timpu' pixurile alea o să ajungă la diferite persoane,soţii/copii/cumnaţi de doctori. Că doar ei o să îşi permită să ia un pix din borcănel. Dar nu o să mai aibă nici un rost pentru că de cele mai multe ori reclamă aia nu le este adresată lor.
Şi uite aşa se risipesc banii pe pixuri, care vin apoi şi te bântuie, şi care te fac să te întrebi de unde mama naibii ai mai făcut rost şi de pixu' ăsta, şi prin cine ştie câte mâini o mai trecut.
Chiar azi mi'am dat seama că scriam cu un pix branduit "Hotel Sinaia ***". De unde şi până unde? La hotel Sinaia sigur n'am fost, că încă mai am toate organele. Ori, la cum sunt preţurile la noi sigur nu'mi permiteam să stau acolo fără să îmi vând un rinichi.
Fă un experiment şi uita'te la pixurile de pe birou. Ştii de unde "provin" toate? Probabil că nu. De cumpărat sigur nu le'ai cumpărat pe toate, şi totuşi sunt. Pixurile sunt! Oriunde. Ai câteva pe birou, intr'un sertar sigur zac cel puţin 10-15 care nu mai merg, unul în maşină, prin geantă. Peste tot.
Cred că pixurile ar fi cea mai bună armă biologică. Umpli pixurile cu ceva substanţe radioactive şi le dai moca pe stradă. Aviz amatorilor. Adică dacă pixul ăla o reuşit să ajungă de la Sinaia până la mine, sigur şi alea radioactive o să aibă efect.
Dar marea masă a pixurilor branduite e formată din cele cu nume de medicamente imprimate pe ele. Şi nu înţeleg de ce. Bănuiesc că toată strategia de marketing a respectivelor societăţi se rezumă la pixuri. Şi calendare(dar nu despre ele vorbim aici). Atât. Imprimăm 'nspe mii de pixuri, 'nspe mii de calendare, trimitem agentu' de vânzări la fiecare medic şi gata reclama. Agentu ăla se duce cu cele 'nspe mii de pixuri intr'un spital. Mulţi doctori nu sunt, că o plecat toţi afară să muncească. Aşa că lasă câte 20 de pixuri la fiecare doctor, ăla le pune intr'un borcănel pe birou şi îşi vede de treabă. Cu timpu' pixurile alea o să ajungă la diferite persoane,soţii/copii/cumnaţi de doctori. Că doar ei o să îşi permită să ia un pix din borcănel. Dar nu o să mai aibă nici un rost pentru că de cele mai multe ori reclamă aia nu le este adresată lor.
Şi uite aşa se risipesc banii pe pixuri, care vin apoi şi te bântuie, şi care te fac să te întrebi de unde mama naibii ai mai făcut rost şi de pixu' ăsta, şi prin cine ştie câte mâini o mai trecut.
Cînd mi-am dat demisia de la ultimul job, am lăsat colecţia de pixuri moştenire... unei colege. Aveam peste 30, îngrămădite într-un suport dintr-ala, numai două dintre ele fiind ale mele (şi alea primite de la firmă în timpul trainingului). Deci ai perfectă dreptate.
RăspundețiȘtergereCred că aceeaşi treabă e şi cu brichetele. Poate chiar mai rău.